Daca veti considera ca merita, recomand sa oferiti acesti bani organizatiei GREENPEACE Romania. Cum? Afli aici: http://www.greenpeace.org/romania/supportus/direc-ioneaz-2
Astazi e ultima zi si recomand sa trimiteti o scrisoare recomandata in loc sa stati la coada la fisc.

Saptamana usoara tuturor!

Ce parere aveti, este o alternativa viabila?

North Of 60 la 23 februarie, 22:07 a spus:
D-le Serban,

Asa este, articolul dvs. a generat dezbateri in mare masura interesante. Si asta este bine din doua motive: ofera informatii alternative, mult mai bune calitativ decat informatiile si analizele care apar in tara. Al doilea motiv este si mai important: il face pe roman sa-si bage mintea in priza si sa gandeasca. Da, stiu, doare la inceput, dar te obisnuiesti si beneficiile sunt remarcabile.

Imi mentin punctul de vedere: capitalul din China este toxic pentru Romania asa cum a fost si este pentru toate tarile din lume unde si-a facut loc. Am explicat de ce in comentariile mele de mai jos.

Sunt de acord cu dvs. ca Romania are nevoie de autostrazi si inca repede de tot. Bine construite, la un pret competitiv, cu muncitori romani si cu tehnologie occidentala. Suna frumos dar imposibil de pus in practica, de 20 de ani tot incercam.

O sa va spun o scurta poveste, de aici din zona arctica a Canadei. A fost oadata (recent) un proiect pentru un pod de vreo 3 km lungime peste fluviul Makenzie. Guvernul Federal a pompat vreo 300 milioane de dolari si podul trebuia terminat in doi ani. Asta se intampla prin 2004. Guvernantii locali au matrasit specificatiile proiectului si au angajat firme fara experienta pentru executie. Prin 2006 pilonii principali ai podului se scufundasera partial si toata lumea s-a infuriat. Ottawa a cerut banii inapoi pentru ca cineva si-a batut joc de ei. Au urmat national audits, cativa au intrat in puscarie, o gramada au ramas cu fundul in strada (cu feds nu te joci, daca iti bati joc de banii publici vin dupa tine si iti iau tot ce ai – dupa care evident, intri la parnaie o buna bucata de vreme). Cea mai scurta sentinta a fost de 10 ani si cea mai lunga de 85 de ani.

Guvernul local a imprumutat bani ca sa plateasca in Ottawa banii pe care i-au tocat degeaba si am intrat in debt pana la urechi. Am ramas si fara pod si fara bani. Asta este o solutie tipic Made in Romania. Uite ca se poate si in Canada, nu numai in Romania.

Autoritatile locale s-au scremut o vreme si au gasit solutia. Toate exploatarile miniere (mine de aur, diamante, uraniu, lithium, cooper, zinc, fier, etc – adica corporatii cu multi bani) au trebuit sa contribuie cu bani pentru proiect. Altfel Aborginal Governments le anulau permisele pentru folosirea apei la mine (natural renewable resources) si aia trebuiau sa inchida productia. Da, se numeste santaj ordinar, dar atata vreme cat este pamantul meu ori respecti conditiile mele ori iti iei jucariile si pleci in alta parte.

Au infiintat un Advisory Committee tras la sorti (orice cetatean din NWT putea participa) a caror misiune era sa stea cu ochii pe aia care executa lucrarea si administreaza fondurile. Au adus doua firme, una din Germania si una Canadiana si s-au apucat de lucru la sfarsitul lui 2008 in plina criza economica. Au folosit muncitori locali pe care i-au calificat in cateva luni. Cum facea unul vreo prostie, il dadeau afara, nemtii nu stateau la discutii. La vara podul va fi gata, a iesit sub buget cu vreo 50 de milioane $. Va fi o taxa pentru trecerea podului ($10 pentru masini mici si pana la $100 pentru camioane grele) si se pare ca in doi ani ne vom plati toate datoriile si vom ramane cu o lucrare de infrastructura foarte buna.

In Romania nu se poate face asa ceva? Angajati o firma germana de management (sunt foarte buni, eficienti si corecti) sa scoata toate documentatiile si va garantez ca vei obtine fonduri europene pentru autostrazi. Folositi tehnologie occidentala si muncitori romani supravegheati de specialisti occidentali. Va garantez ca vor munci repede si bine si vor fi bine platiti. Tineti-va deoparte de politicieni si taiati orice posibilitate pentru baronii locali si clientii guvernului sa-si bage mainile in borcanul cu miere si proiectul de autostrazi va merge bine.

Dupa ce vor fi construit cateva sute de km de autostrazi lucratorii romani vor fi familiarizati cu tehnologia si managementul proiectelor si vor deveni tot mai eficienti. Nu inteleg de ce aveti nevoie de capital chinezesc si de chinezi ca sa va faca treaba?

In film, apar diferite reclame, in general anunturi privind alte filme produse de Scy-Fy.com.

Nu dau atentie in general dar un anunt mi-a atras totusi atentia.

Ceva de genul “Go Green…Save resources. Save money”. Apoi: “Use tap water instead of bottled“.

Say… WHAT?!!

Nu stiu cum e in Danemarca, de exemplu. De fapt stiu, 100% din apa de la robinet (tap water) este curata, potrivita consumului uman.

Dar un indemn din asta, pentru o tara ca Romanica?!! Cand, la ora 3 dimineata, dau drumul la apa la baie imi curge un suvoi urat mirositor si ruginiu…?!!

Cand stiu ca majoritatea conductelor de DUPA FILTRE sunt cel putin mai batrane decat mine???

Acum, stiu ca anuntul nu a fost destinat unei tari ca Romania.

Ce nu stiu este motivul acestui indemn. Adica, dupa peste 100 de ani de industrializare dusa la extrem, dupa nu doar risipirea resurselor ne-regenerabile, dar chiar distrugerea celor care sunt regenerabile. Dupa miliardele de miliarde obtinute din toata idiotenia asta de-a lungul anilor?!!

Dupa toate astea, asta e cel mai bun indemn? The best course of action??! Drink tap water?

FUCK YOU!

Care vrea si are disponibilitate, propun sa ne intalnim in Bucuresti, Vineri, 4 Februarie 2011.

AICI

PS. Vom fi (sigur): Sid, Christiansen.

PS2: Se joaca si poker live. 0.3/0.6lei standard. Unul dintre regulari e Nasos. A jucat in Liga BDP o tura.E bun, mie mi-a luat 8$ in 2 ore. Daca vreti sa ma razbunati…

A durat foarte putin, doar vreo 36 de ore (!) sa-mi elibereze situatia scolara.

Problema este acum sa-mi dea si o diploma. Ce cacat, nu-i asa?

Am fost nevoit sa ma duc la Administratia Finantelor, in sectorul 3, pentru a ridica o adeverinta de venit. Care nu era a mea. Adeverinta.

Cand am ajuns acolo, bineinteles ca era coada-cardul de oameni. Ma asez ca un bun cetatean la coada si-mi asteptam randul.

Dupa aproximativ 20 de minute, inaintasem 4 oameni. Mai erau fo 4-6 oameni in fata.

Functionarei de acolo i-a venit gandul bun cand mai avem 2 persoane in fata (calculati voi dupa cat timp) si ne-a intrebat peste rand ce problema avem de rezolvat.

Cand am spus ca am de ridicat o adeverinta, m-a expediat scurt la Registratura! Care era un ghiseu mai la stanga dar care din pacate se umpluse cu alte 10 persoane…

Am exclamat: “ERAM SIGUR!!!” si n-am avut ce face si am asteptat sa ajung la cealalta functionara.

In norocul meu extraordinar, cand am ajuns in fata ei, i-a sunat telefonul. Nu, nu era telefonul de serviciu. Era – am inteles din conversatie – unul dintre copiii ei care nu voia sa asculte manelele pe care celalat copil voia sa le asculte la maxim.

Bun profesionist, functionara 2, a continuat discutia personala la telefon si a controbait si dupa actul meu. Mi l-a dat fara sa semnez nimic si URAAA… am adeverinta de venit!!! Timp total: 1(unu) ora.

Ma rog, are, ca nu era pentru mine.

Ajuns acasa am gasit la cutia postala un plic de la ei prin care ma informau ca am de plata 840lei amenda din anul trecut. Probabil este aceea pe care am anulat-o in instanta, pentru ca sanctiunea a fost data pentru o contraventie care s-a intamplat in… viitor. O sa fie amuzant pentru ca am de gand sa duc un razboi prin e-mail cu Fiscul. Cu ocazia asta o sa intreb si cum/daca platesc pentru castigurile mele din poker. Formularul 200 pe care de altfel l-am vazut si la sediul Fiscului nici macar nu are rubrica pentru astfel de venituri…

Mai am de rezolvat cu secretariatul de la facultate. Tipul care lucreaza acolo a fost foarte nedumerit sa afle ca nu mi-am dat licenta, nici nu vreau sa mi-o dau, dar vreau sa imi elibereze diploma de absolvire.

Dupa ce, initial, s-a uitat la mine foarte circumspect (eram imbracat in tinuta mea favorita, geaca tip militar, verde, sapca, pantaloni inchisi la culoare si bocanci – ochelarii tip aviator imi mai lipseau – si coada… ca imi tin parul lung, inca) si a raspuns oarecum rece ca sa nu zic aroganto-obraznic, cand i-am spus ca am nevoie pentru a ma muta in strainatate la alta facultate a schimbat placa. Ma intreb oare de ce… nu suntem toti oamenii la fel?

Am descoperit cu stupoare ca nici macar nu eram trecut in baza de date!!! Notele existau in cataloage dar eu nu eram in centralizatorul care era emis din datele din baza. Cu alte cuvinte, nu existam! Asta pentru ca nu mi-am dat licenta ca toti ceilalti.

In fine, mi-am dat seama ca nu se poate rezolva intr-o zi lucrul asta si ca am si abordat oarecum nepregatit problema. Asa ca astazi m-am apucat sa citesc Regulamentul Studentului, Regulamentul MECT privind documentele de absolvire si, in ultima instanta, Legea 1/2011 – Legea Educatiei.

Colac peste pupaza, am aflat ca trebuie sa-mi fac alt pasaport – ca mi-a expirat – si ma costa o groaza de bani si asta. Pentru ca, in intelepciunea Romanicii, s-au introdus pasapoartele biometrice. Care de unde se anuntau ca vor costa 30 de euroi, de fapt costa vreo 100… No comment.

M-am inhamat la o treaba groaznica pentru mine. Eu nu suport sa intru in institutii publice. Am o repulsie, o scarba endemica pentru tot ce inseamna STAT roman si toate institutiile arondate. Si, credeti-ma, am fost de partea cealalta a baricadei – sort of speak. Am fost Asistent Director la o firma la care actionarii erau Statul – prin Consiliul Judetean si Primaria – si o firma mare de IT din China. Un joint-venture. Deci stiu cum se desfasoara lucrurile in cadrul institutiilor publice. Stiu coruptia, incompetenta, reaua-vointa si in genere toate minusurile din sistem. Si nu vreau sa mai am de-a face vreodata cu el. Cu Statul adica.

Cam atat deocamdata. Urati-mi succes ca voi avea mare nevoie.

Sa incep cu o scurta comparatie intre sah, poker si viata.

In sah exista o tabla 8×8 patratele  = 64 patratele. 12 piese de joc de cate 2 culori (albe si negre) din care 12 piese: 8 Pioni, 2 Ture (sau Turnuri), 2 Cai, 2 Nebuni, 1 Regina (sau Dama) si 1 Rege.

In poker exista o masa la care sunt (de obicei) intre 2 si 10 oameni, 54 de carti de la As la K, fiecare carte in patru culori: pica (sau inima neagra), caro, trefla si rosie (sau inima rosie).

In viata exista o planeta si un numar estimat la X oameni.

In sah trebuie sa dai mat adversarului pentru a castiga (mai exista posibilitatea expirarii timpului dar acest aspect il voi aminti la sfarsit).

In poker trebuie sa iei jetoanele adversarului.

In viata… da chiar, ce trebuie sa faci in viata?

Ce defineste regulile jocului? Ce este castigul? Cum castigi? Cine pierde?

Sa incerc sa definesc un scop. Ce este Castigul?

Sa castigi multi bani? Multe resurse? Putere asupra oamenilor? Sa obtii cunostinte? (nu cunostinte ca in PCR – Pile Cunostinte Relatii; ci Knowledge). Sa procreezi? Sa fii fericit?

Ceea ce-si doreste fiecare om poate fi atat de diferit de ce-si doreste oricare altul incat nu se poate da nici macar o definitie exacta. Un orb isi poate dori sa vada, un copil sa fie adult, o femeie sa fie frumoasa etc etc etc.

Eu as zice ca pentrru a putea sa faci foarte multe lucruri in viata, oricare ar fi ele, iti trebuie un singur lucru. Si acest lucru nu este nici vointa, nici puterea, nici macar banul. Acest lucru este INDEPENDENTA.

Da, Independenta este foarte importanta. Inchipuiti-va un om care are 500 miliarde de miliarde de dolari dar care nu poate sa-i cheltuiasca/foloseasca nicaieri. Asta pentru ca i-a primit mostenire si in acel act scrie ca nu are voie sa foloseasca niciun ban pana la varsta de 30 de ani (si omul are 21). Este bogat? Este. Este independent? Nu este. Este tintuit de legea locului.

Asa ca asta cred ca este scopul existentei umane. Sa fii independent.

Bun. Cam lunga introducerea. Deh… asta-i stilul.

Ce anume poate face un om ca sa obtina independenta? Intai sa ne intelegem: nu e vorba de independenta aia castigata prin faptul ca te duci intr-o pestera, in sihastrie sau – si mai bine – pe o planeta nelocuita din alt sistem solar. Eu discut despre independenta fata de ceea ce indeobste numim VIATA. Te trezesti, te speli, te imbraci te duci la lucru-munca-serviciu, te intorci acasa, te socializezi, te culci. A doua zi, la fel. In week-end, timp pentru tine pentru socializare. Pentru altii, timp sa recupereze ce n-au terminat la lucru-munca-serviciu.

Eu unul nu pot numi asta VIATA. Este, in cel mai bun caz, EXISTENTA. Facem cam tot ceea ce face orice primata de pe fata Pamantului. Ne nastem, crestem, mancam-pisam-cacam, futem-procream. Intr-un final ne incheiem EXISTENTA.

Eu unul prefer sa fac ceea ce-a facut Einstein spre exemplu si sa traiesc doar 30 de ani decat sa traiesc 100 de ani si sa fac ce face baciu Ionica de la SanPoale de Jos. Bine, as prefera sa fiu Einstein si sa traiesc 100 de ani si in niciun caz sa fiu nea Ionica timp de 30 de ani…

Ca sa faci ceva iesit din comun, deosebit daca nu chiar extraordinar, trebuie sa: 1. Fii inteligent (in principiu macar 10% peste media IQ); 2. Sa ai un mediu favorabil. Chestia asta de la punctul 2 este mai importanta decat s-ar putea crede.

Am avut ocazia – cand eram foarte tanar – sa fiu profesor pentru prea mult timp, dupa standardul meu, intr-o comuna din judetul Galati. Am intalnit acolo copii deosebit de inteligenti – nu multi, e adevarat, dar destui – carora le si prevedeam viitorul: la coada vacii. Daca era “norocos”, sus pe tractor.

Eram dirigintele clasei a 8-a in acea perioada. Stiu ca, la sfarsitul trimestrului 1 (inca nu inventasera semestrul), am avut ultima ora de dirigentie – si ultima ora de profesorat pentru mine; dar eu nu stiam inca asta – despre… viitor.

Eram in fata clasei, cu tot efectivul complet, adica fix 8 (opt) copii, 6 fete si 2 baieti. Din 8 elevi, 4 veneau regulat la scoala, 2 mai rarut si 2 au venit incepand cu mijlocul trimestrului pentru ca i-am amenintat ca le tai alocatiile.

I-am rugat sa imi spuna, pe rand, ce anume vor ei sa faca dupa ce termina cele 8 clase (atat era minimul obligatoriu cerut de lege la acel moment). Din 8 copii, unul singur a spus ca o sa mearga la liceu, sa faca inca 2 ani de post-liceala. Avea nevoie pentru a deveni mecanic. Tatal lui avea un tractor si o bucata maricica de pamant si ei lucrau impreuna. Ii placeau motoarele si voia si o diploma in domeniul asta.

Imi amintesc si acum figura lui de copil de 14 ani. Facea parte dintre cei doi care au fost adusi oarecum fortat la scoala. La 14 ani, parea mai batran decat mine. Avea o inteligenta nativa destul de mare. Ochi albastri si tenul foarte inchis la culoare. Initial am crezut ca este tigan. Cand l-am auzit vorbind mi-am dat seama ca acea culoare pamantie este data de o combinatie uluitoare de expunere indelungata la soare puternic, ulei de motor si – cel mai probabil – lipsa unei igiene indestulatoare. Stiam din dosar ca este fara mama si ca el si tatal lui lucreaza impreuna pamantul cu unicul tractor din comuna (altul decat cel al popei si al primarului) de pe la 7 ani. Ceilalti copii au spus simplu ca nu continua scoala. Cel mai apropiat liceu era la Tecuci, la aproximativ 30 de kilometri departare. Nu puteau face naveta. Nici familiile lor nu aveau banii necesari sa ii tina in scoala, gazda…

Atunci am pus intrebarea altfel: “Daca ati putea [adica daca ar avea bani/suportul familiei] ce ati vrea sa faceti?”

Nu am auzit o liniste mai lunga in viata mea. Pur si simplu erau incremeniti. Se uitau la tabla, ca si cum ar fi cautat o formula salvatoare scrisa acolo…

Intr-un tarziu, baiatul cu tractorul a ridicat mana, s-a ridicat in picioare (si de cate ori le spusesem sa nu se mai ridice in picioare – ca pe vremea comunistilor – cand am eu ora!!!):

“Eu stiu ca nu se poate dar… eu as vrea sa fac liceul si apoi Facultatea de Mecanica. Cu asta as putea sa imi fac o ferma adevarata, cum am vazut la televizor”.

As putea sa jur ca am vazut cum s-a facut rosu ca sangele sub masca aia pamantie. Parca de rusine ca a indraznit sa spere atat de mult…

In spiritul celui care a spart gheata, au inceput si ceilalti sa zica. Croitoreasa, vanzatoare, contabila (?!)…

Eu ma uitam la Ionel (parca asa il chema pe baiat). Incerca – cred – sa faca ceva cu mainile alea de pe care nu iesea nu – cum ar fi fost normal – cerneala de stilou, ci uleiul de motor de la tractor si pamantul din cutele care ii brazdau palmele ca un pamant arat haotic de un tractorist beat-bocna.

Credeti-ma ca nu stiam ce sa spun. Ce sa spun? Ca o sa faca poate liceul la Tecuci? Ca – poate – o sa faca si Facultatea de Mecanica la care viseaza? Ca o sa vada ca nu a invatat nimic din facultatea aia? In Galati aveam cel putin 2 prieteni care terminasera acolo (colegi de sah) din care unul singur lucra ca inginer la Combinatul SIDEX. Si asta pentru ca a avut niste pile si pentru ca terminase intre primii. O combinatie castigatoare. De la el stiam cum se invata in facultatea aia. Unul dintre profesorii de vaza de acolo avea obiceiul sa lase trei sferturi dintre studenti pe vara. Intr-un caz pe care il stiu din sursa sigura a cerut o garsoniera ca mita pentru trecere. Erau vreo 5-6 sute de studenti lasati pe vara. A primit-o… au trecut si viitorii ingineri examenul…

“Tatal tau stie ce ai vrea tu sa faci?”

“Nu”

“De ce nu-i spui? Crezi ca nu ar fi de acord?”

“… nu stiu. Dar stiu ca nu putem, n-avem banii”

Ce este de spus? Ce poti spune? Am ales sa plantez macar o samanta in copilul asta.

“Daca tu crezi ca tatal tau ar fi de acord si ar putea sa lucreze cativa ani fara tine, exista burse care se ofera elevilor si ulterior studentilor care invata foarte bine. Statul roman iti da banii, tu trebuie sa iei note bune. Asa s-ar rezolva problema cu banii”.

Acum va provoc sa va imaginati uimirea, bucuria, surpriza chiar si neincrederea, toate mixate ca de o gospodina sadea, pe chipul lui.

“Stiu ca acum ti se pare mult si sa te gandesti ca ai putea ajunge la facultate. Dar daca prinzi bursa asta, o sa reusesti. Esti inteligent si o sa reusesti. Ce iti spun eu este sa fii deschis la minte, nu doar sa inveti si sa iei note bune ca sa ai o bursa. Odata ajuns in Facultatea de Mecanica, o sa vezi ca acolo sunt si alte burse decat cele date de stat. Sunt alte universitati, din alte tari, care vor studenti inteligenti, nu doar care invata bine. Si ofera cu mult mai multi bani ca sa invete in universitatile lor. In felul asta, vei putea avea ocazia sa inveti in alta tara, pe motoare si tractoare pe care nici macar nu le vezi la televizor. Tractoare cu computere, care nu au volan ci mansa ca la avion si multe, multe altele pe care n-ai sa le inveti la Mecanica in Romania.”

“Cumpiuter?!”

“Calculator”

“Aaaa, ca la Primarie, la Galati!”

“Da, cam ca acelea, doar ca mult mai mici”. “Dar, pentru inceput, vorbeste cu tatal tau. Probabil va fi nevoie sa vorbeasca si cu cineva de la Invatamant, sa vada ce acte trebuie pentru bursa.”

Nu stiu ce s-a ales de copilul ala. Nu stiu daca a reusit sau nu. Nu stiu daca tatal lui a fost de acord. Nu stiu daca nu si-a prins mana la circular si nu a ajuns un invalid pe viata, cu toate sansele taiate din start.

Nu stiu.

Ce stiu este ca am incercat sa fac ceva, din vorbe, din cuvinte. Indraznesc sa sper ca Ionel a tinut minte ce i-am spus, tatal lui a fost de acord sa studieze, a reusit sa faca liceul si facultatea pe banii statului, a fost admis la o facultate din Germania sau Anglia sau – de ce nu – chiar Danemarca.

Indraznesc sa cred ca poate viata mi-l va scoate in cale intr-o zi. Si sper sa vad cum a reusit.

Pentru copilul asta, nu banii erau neaparat problema, ci mentalitatea. Si nu lipsa calitatilor era problema, ci faptul ca nu avea independenta sa decida propriul viitor.

In comunitatea asta, ca de altfel in orice comunitate romaneasca, mica sau mare, o astfel de decizie echivaleaza cu o tradare, o evadare, in final un comportament ANORMAL.

Nu esti NORMAL daca vrei sa spui ca vrei sa fii astronaut (intr-o tara care nu are nici macar un satelit ridicat). Nu este NORMAL sa vrei sa fii scriitor daca ai avut nenorocul sa te nasti la Cucuietii din Deal.

Esti ceea ce eu numesc ANORMAL. Nu inseamna ca esti un psihopat, un idealist, o scursura sau un idiot. Esti in afara NORMALITATII, OBISNUITULUI, COMUNULUI.

Eu unul stiu ca sunt. Si sunt tare mandru de asta!

TU CINE ESTI?

Pana atunci, considerati aticolul de fata o continuare a acestui articol

Duminica, 8 Octombrie 2000.

ora 11.10

[...] Flash-uri ale memoriei:

… eu batandu-ma cu unul dintre cei mai golani din scoala, pe hol, toata scoala stransa in jurul nostru. O aparam pe Gina (Puha). Era urata pe atunci. Dar era cineva pe care protejam. Si l-am batut. L-am batut tare. Ne-am mai intalnit pe strada de atunci (eu si cu ala, i-am uitat numele). Se uita la mine, sunt sigur ca ma recunoaste; si acum se uita cu ura la mine. Nu stiu de ce a incasat-o atunci. Era mai inalt ca mine, mai puternic (cred). Am in fata ochilor figura lui inmarmurita… se apropia, ridica pumnul sa ma loveasca si… primea o stanga. Se apropia, din alt punct, dar eu eram mereu cu fata la el (faceam pe atunci karate – Kyokushin, stateam intr-o pozitie numita kibadachi, ciudata pe atunci pentru toata lumea) si asteptam sa vina. Eram sigur pe mine desi mi-era frica. Mi-era frica nu c-as putea fi batut ci ca m-as putea face de ras in fata intregii scoli. Aveam o reputatie de aparat. Iubitul Ginei, reprezentantul clasei a VII-a C (cei mai buni la invatatura din scoala) pe terenul de “bataie”, portarul cel mai bun al scolii, cel mai bun la 100m, la aruncarea cu mingea de oina. Cel pe care il placeau multe fete, atat din clasa cat si din scoala. Auzeam vorbele lui Adrian “Ce vii la mine sa te plangi ca te-a batut nu-stiu-care. Du-te inapoi si bate-l!” Si mi-am zis: “Sid, trebuie sa castigi. El este un golan, tu esti Sid. Trebuie sa invingi”

Si mai primea un pumn sau un picior. Cred ca era frustrant pentru el. Pur si simplu nu se putea apropia de mine. Eugen, un coleg care mergea cu mine la sala de karate, statea in multime si se uita ca niciunul din gasca lui sa nu sara pe mine.

Si l-am invins. Era atat de obosit incat nici nu mai vedea bine pe unde da. Si in jur liniste. Nu pariuri “Cine castiga? Cine?” nu strigate de incurajare. Nimic. Liniste. Eu cu pumnii insangerati. El cu sange pe fata (al meu, al lui?). A fost apoi o pauza. Lunga. Apoi un strigat: “Vine Ifrim (profu de muzica)!” Eugen m-a luat de umeri si m-a tras spre clasa. S-a sfarsit. Toti ma felicitau, imi povesteau cum s-a intamplat, ce s-a intamplat, ce frumos eram stand acolo si infruntandu-l pe… la naiba, nici acum nu-mi aduc aminte numele lui.

Se sfarsise. Eu eram bucuros. Multumit de mine. Iesisem din situatia asta pe care o provocase tot el, iesisem, intr-adevar, dar nu oricum, ci… invingator. Si ma simteam bine, desi ziceam ca totul a fost un fleac. Nu fusese asa. Dar imi placea cum ma simteam. Ma simteam… nu barbat, nu. Nu stiam ce este aceea. Imi priveam monturile insangerate, mi le frecam si ma simteam sigur pe mine. At. simteam ca pot orice (cred ca dupa evenimentul asta am luat notele acelea de 10 la matematica, la Gheorghiu)

Anyway, as vrea sa simt acum ce simteam atunci. Ma simteam sigur pe mine. Atat de mult as vrea.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…eu facand afaceri in Liceul Militar…

…eu, in clasa a VIII-a, cand m-a injurat unul din clasa aia nenorocita de la tara de mama. L-am pocnit peste nas si i-a curs sange, Doamne, mult sange. Adrian vine la ora de biologie si ma face de ras in fata intregii clase, spunand ca ma pedepseste nemailasandu-ma sa ma uit la desene animate. Inca un lucru care s-a adaugat pe lista mea neagra, lucruri pe care o sa le razbun. Razbunarea are rolul ei.

… eu, la sesiunea de comunicari, la biologie, premiul I. La inceput nervos, stresat, fumam tigara dupa tigara si simteam ca mereu am nevoie sa ma duc la baie (un eufemism)
Apoi, incetul cu incetul, mi-am dat drumul la gura, ma uitam la chipurile ce ma priveau, incercam sa-mi dau seama daca interesul le este trezit. Celalalt Sid vorbea, vorbea, isi plimba ochii pe fetele celorlalti, isi sustinea punctul de vedere propriu. La un moment dat, imi dadeam seama ca depasisem continutul lucrarii. Initial, fusese vorba despre Cosmogonie si nasterea Terrei si a vietii pe Terra. Existentialism. Charles Darwin. Terminasem de expus teoria lui si patrunsesem in alta tema, a contraargumentelor, a celor de natura ezoterica oarecum. Bibliografie? Eliade, Paul Stefanescu, Erich von Daniken si multi altii. O privire fugitiva pe ceasul din clasa. Trecusera cele 30 de minute. Cu mult. La un moment dat mi-am dat seama ca as putea continua la nesfarsit. Nu spuneam ceva, nu demonstram ceva. Decat ca ar trebui sa fim mai atenti cand vorbim despre cum a aparut viata pe Pamant, cand credem in teoria evolutionista. Atat.

Si mi-au apreciat efortul, m-au apreciat pe mine. Si iarasi m-am simtit bine. Eram bun. Si facusem ceva ce-mi placea.

…eu la concursul de decatlon (LMM)…
…prima proba – sah. Probleme de mat in 1, 2, 3 si 5 mutari. Cel mai bun punctaj dintre baieti. 4 din 5 puncte posibile. Restul, la coada mea. Sub 3 puncte toti…

…a II-a proba – baschet. Aruncari la cos. 10. Am reusit 8 sau 7. Nu-mi aduc bine aminte. Sebi, un fel de Ghita Muresan al clasei noastre. 5 puncte. Ironic nu?

…a III-a proba, aceeasi zi – saritura in lungime de pe loc: eu – 2,50. Unul singur a sarit peste 2,50. Un lungan. Oricum avea alonja. Avea 1,90 inaltime.

…a IV-a – genuflexiuni – 250 si m-am oprit pentru ca nu mai era nici unul care sa faca mai multe.

…a V-a – tractiuni la bara: 30 dar au mai fost care sa ma intreaca.

…a VI-a – flotari – 35 sau 34. Unul sau doi cu 40. Musculosii liceului.

…a VII-a – aruncarea cu grenada la tinta fixa – aici am cam… “screwed up”. Putine puncte.

…a VIII-a – inot – penibil pentru mine. O mai facusem de atatea ori – viteza 50m. Ma urc pe bloc-start, ma pregatesc, emotii fireste dar eram gata sa dau ce e mai bun din mine. Imi ziceam, fumez, am lasat-o cam moale cu sportul dar 50m nu este mult. Arbitrul ne zice ca daca este un start gresit va pune pe cei din tribuna sa strige. Eu imi amintesc toate cele necesare: “Sar in apa cat mai departe, nu intru mult in apa pentru a nu pierde din elan, mainile intinse in fata, intru la 45 grade in apa, picioarele intinse, ca o sageata. 4-5 metri inot sub apa si ies. Apoi inot 4 brate si respir pe stanga. Calm. Poti! Esti bine. Esti pe locul 1 pana acum si ti-l vei mentine. Calm. Respira adanc. Misca-te, fa-ti masaj la picioare, la maini… (as fi vrut sa fie si ea aici dar nu-i da voie maica-sa)…” Mainile nu mai tremura. Sunt calm si senin. “Urcati pe bloc-starturi!”. Incepe. “Pe locuri! Fiti gata!” O ultima privire spre celalalt capat al bazinului. “O sa-mi zdrelesc degetele de marginea bazinului cand o sa ajung?”.

Degetele de la picioare pe marginea bloc-startului, aplecat, usor ghemuit, mainile ating degetele de la picioare. Ca o coarda bine intinsa ma simt. Astept.

START!!!

Sar. Intru in apa perfect, la 45 de grade. Simt apa curgand pe langa mine. Cativa metri si ies. 1-2-3-4. Respir. 1-2-3-4. Respir. Nimic altceva nu exista. 1-2-3-4. Respir. Pe sub subtioara stanga. Dunga neagra de pe fundul bazinului. Ea este ghidul meu. Dar la fiecare respirare, urechea stanga iese din apa si se aud… strigate. O fi gresit startul? Nu-mi dau seama. Partea pe care respir este opusa tribunei. Si nu-mi pot da seama daca startul este gresit. Ma opresc. Pur si simplu. Si… Doamne ii vad pe ceilalti venind si… trecand pe langa mine. Oh, Doamne, startul nu a fost gresit. Ma apuc din nou de inotat dar pana ajung la aceeasi viteza trece timp si ajung… al 6-lea din 40.

a X-a – 1km… Penultimul. Nu mai rezistam. Am iesit pe locul 10 cred.

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt01

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt02

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt03

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt04

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt05

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt06

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt07

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt08

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt09

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt10

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt11

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt12

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt13

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt14

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt15

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt16

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt17

Pokerstars Caribbean Adventure PCA 2011 Final Table Live Pt18